ce nu cunosc, întru stric[ciunea lor vor \i pieri, 13 luându-\i plata nedrept[@ii din propria lor nedreptate. Ei cred c[ e o pl[cere aceea de a se desf[ta în fiecare zi; pete \i ocar[ sunt cei ce’n r[t[cirile lor î\i fac o pl[cere din a se osp[ta cu voi la agapeleh voastre; 14 avându-\i ochii plini de desfrânare \i nes[@io\i de p[cat, ei am[gesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprins[ la l[comie; fii ai blestemului! 15 P[r[sind calea cea dreapt[, au r[t[cit \i au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosori, care a iubit plata nedrept[@ii, 16 dar a primit mustrare pentru c[lcarea lui de lege; c[ dobitocul necuvânt[tor pe care era c[lare a cuvântat cu glas omenesc \i a oprit nebunia profetului.
17 Ace\tia sunt izvoare f[r[ ap[ \i neguri purtate de vifor, c[rora ]ntunericul beznelor le-a fost p[strat. 18 C[ rostind ei vorbe mari \i g[unoase, cu poftele trupului îi momesc la desfrân[ri pe cei care de-abia au sc[pat de cei ce tr[iesc în r[t[cire. 19 Le f[g[duiesc libertate în timp ce ei în\i\i sunt robii stric[ciunii; fiindc[ ceea ce te biruie, aceea te \i st[pâne\te. 20 C[ dac[ ei, dup[ ce prin cunoa\terea Domnului \i Mântuitorului nostru au sc[pat de’ntin[rile lumii, se’ncurc[ din nou în ele \i sunt învin\i, starea lor de pe urm[ a devenit mai rea decât cea dintâi. 21 Fiindc[ mai bine era pentru ei s[ nu fi cunoscut calea drept[@ii decât, dup[ ce au cunoscut-o, s[ se’ntoarc[ de la sfânta porunc[ ce li se încredin@ase. 22 Cu ei s’a întâmplat adev[rul zic[torii: Câinele la v[rs[tura lui se’ntoarce \i: scroafa sp[lat[ se t[v[le\te’n mocirl[.
